Ce am învățat de la colegele mele Ce am învățat de la colegele mele

Ce am învățat de la colegele mele

Câțiva ani am lucrat în Franța, a fost o experiență profesională, culturală și personală care m-a format. A fost o deschidere extraordinară. Am admirat oameni aflați la vârste cu toate cifrele, cu capitaluri economice, sociale și culturale diferite. Am învățat foarte multe lucruri de la femei și bărbați din diferite țări, de profesii diferite, din culturi diferite.
 

Azi scriu doar despre colege, despre câteva îmi amintesc în mod special.

De la una am învățat să nu pun presiune, că își punea ea destulă și obținea rezultate.

La a doua am admirat o înțelepciune în felul în care trata situațiile complicate, provocate de cocoși, idei și orgolii ierarhice; nu am reușit niciodată să mă apropii de performanțele ei. În privirea ei vedeai că știe, că știe și ce simți, și ce gândești, că nu poate fi în mod deschis de partea ta, dar că te ajută altfel, că supraviețuirea ei îndelungată o făcuse ultranecesara, deci inamovibilă.

La a treia am admirat o onestitate, o sinceritate dezarmantă, cu care așeza pe oricine la locul lui. Impecabilă, senină, tranșantă. Odată mi-a spus că știu gramatica franceză mai bine ca ea, am crezut că mă ia peste picior, dar mi-a arătat unde greșise; un fleac, dar asta m-a obligat să învăț și mai multă gramatică, să scriu și mai atent, să vorbesc și mai bine în fața ei și a echipei.
Orice francez te prinde „au subjonctif et concordance des temps”. Dacă treci aici, ai mai multe șanse să fii respectat.

A patra era o bucurie; să o vezi, să comentezi titlurile de presă, să îi admiri ținutele, să o auzi râzând, să organizezi evenimente, să dai marelui șef un raport; era un zâmbet viu, strălucitor, expresie a unei personalități frumoase care purta haine rafinate; își marca teritoriul cu zâmbet, spre deosebire de câini.

 

Revenind în țară, am lucrat în alte medii. 

Acum 20 de ani am avut o colegă care deschidea ușa cu o ironie, deschidea discuția cu o replică plină de umor, deschidea inima cu o glumă. Era familiară și îți transmitea în același timp să nu îți iei nasul la purtare, era caldă și nu doreai să te ardă, avea replică de mângâiat pisicuțe, dar și de tăiat piatră, depinde ce meniu alegeai.

Părea că ia totul în glumă, dar în spate, dacă te ducea capul, intuiai efortul, munca asiduă, așezată, pasiunea, rezistența la intemperii; putea trata chestiuni pentru care alții convocau board-ul, doar dând ochii peste cap, cu naturalețea cu care își punea o ceașcă de ceai. Era tonică, prezentă, veselă, deschisă la minte; era un spectacol care conducea echipa, care însuflețea reuniunile echipei; la ședințele de business la care alții erau rigizi, ea se purta de parcă eram la team building și atunci atmosfera devenea relaxată.
Dacă șeful era creierul echipei, axat pe business, pe crearea de valoare, ea era inima echipei, axată pe atmosfera în care se făcea totul. 
Cu ajutorul acesteia puteai înghiți broaște, altfel indigeste.
Am învățat de la ea cum să te bucuri de ceea ce faci și de cine ești, chiar în condiții delicate, cum să supraviețuiești cu zâmbetul pe buze în imperiul triștilor.

Am mai avut și o colegă extrem de inteligentă, foarte bună profesional, un reper, admirată de echipă și mai ales de cele și cei pe care îi creștea. Nu era populară, era respectată. Era singura care punea la punct dragonii, cu argumente tehnice beton și cu o inteligență care aproape îngheța sângele în vine.
Privirea ei se așeza doar pe ființe și lucruri cu sens, care meritau; te prindeai imediat cine din camera era bun și cine poate pleca liniștit oriunde.
Dacă îți vorbea, erai deja cineva. Știa foarte bine ce făcea, cine era, de unde până unde era expertă; avea marea eleganță de a nu se pronunța pe teritorii pe care nu le stăpânea (lucru pe care îl face majoritatea oamenilor).
Am învățat de la ea o anumită dimensiune a profesionalismului, o anumită etică.

Am lucrat frumos cu o colegă de o grație desăvârșită, intelectual rafinat, care mergea la concerte de muzică clasică fără să anunțe pe facebook, care citea nu numai prezentări ppt, ci și cărți; care analiza excelurile și graficele cu două minți simultan, până înțelegea semnificația ascunsă după a treia foița de aur.
Care era un om bun, care nu putea spune nu, care nu putea critica un coleg, valoriza partea bună a oamenilor și ignora partea lor gri cu o eleganță care îi făcea să se așeze mai apăsat în banca lor.
Discuțiile cu ea degenerau întodeauna în cultură și civilizație, creând momente încântătoare chiar și în urma unor raportări plicticoase. Descopeream că aveam câteva steluțe în comun pe cerul negru al nopții și ne bucuram de lumina lor, alături de alți colegi cu care împărtășeam valori.
Am învățat de la ea să apreciez faptele, livrabilele, ce dau oamenii, cu pasiune, cu efort, cu minte și suflet.

Îmi place ce fac de 35 de ani, 18 sunt ani reușiți în Renault Group.

Am făcut parte din câteva echipe, am lucrat și lucrez direct cu zeci și zeci de colege. Admir atașamentul lor pentru job și pentru companie, reziliența peste decenii la unele, puterea cu care împing soarele dincolo de orizont, lumina cu care intră în spațiile de muncă și praful de stele lăsat în urmă după fiecare succes. Observ tăcut pasiunea cu care lucrează, cu ajutorul căreia transformă meserii în brățări de aur pline de pietre prețioase. 

Apreciez mult ce am descoperit la colegele mele: inteligență și rafinament, atât la nivel profesional cât și social, o tehnică a balconului exersată de pe vremea Julietei, înțelepciune și umor. Salut optimismul cu care o mare parte dintre ele însoțesc proiectele. Toți știu că se pot baza pe ele. Privite în ansamblu, colegele sunt un roi de albinuțe care își face treaba cu disciplină, pasiune, afecțiune și devotament. Bineînțeles, când nu le respecți teritoriul, uneori mai primești și o înțepătura; e bună, are efect antiinflamator.

Am învățat de la colege că la birou mai întâi pornești oamenii și apoi calculatorul, că o cafea nevorbita rămâne toată dimineața bosumflată, că drumul cel mai scurt este cel făcut alături de oameni competenți și binevoitori, că pentru a muta urșii din loc e nevoie de sprijinul întregului roi de albinuțe, că umbrela e bună nu numai sub ploaie, ci și sub soare.
Am învățat de la ele să observ de două ori înainte să gândesc o dată și să observ de trei ori înainte să spun o dată. Admir la mai multe colege o abilitate de a naviga discret și fără zgârieturi printre oameni nesuferiți sau megaliți, căzuți din cer fix pe vârful pantofului lor.
Am aflat că dacă unora li se pare că pământul e plat, e doar pentru că îl acoperă cu platitudini; am învățat de la ele cum poate fi rotunjit pământul în fiecare zi, cu fiecare frază, cu fiecare gest inteligent și inimos.

Mă bucur de energia colegelor, de comunicarea știutoare. Am apreciat mereu farmecul discret al unor cuvinte cu care se pot rezolva unele chestiuni.
Am remarcat uneori ironii ascunse sub politețuri rafinate, picături de sarcasm în buchete de zambile parfumate, virgule puse ca din întâmplare într-un text care apoi schimbă un context.

Personalități diferite, istorii variate, câmpuri cu flori de toate culorile asigură o diversitate cuceritoare, un mare atu al companiei. 
Și peste toate, o forță mult mai mare decât dimensiunea fizică 3D a unui om, o forță care le ajută să treacă peste, să facă, să ducă, să realizeze, să însoțească, ba să crească și bărbați și copii, unde mai pui.
Forța e cu ele, se vede, nu trebuie s-o spui; poate doar să reamintești forței că e de genul feminin și că îi stă bine acolo.

Așa se vede și în fotografia cu echipa HR la reuniunea din 22 septembrie. În spatele fiecărei echipe extraordinare, forța asigură o inimă puternică, mare, generoasă, care bate în ritmul valorilor pe care le trăiește și promovează.

 

Liviu ION
Employee Experience, University Relations & Employer Branding GRR General Manager

#BestEmployeeExperience #BeWellAtWork #FunAtWork

Alte articole

Poli Auto Fest Poli Auto Fest
Poli Auto Fest
Ceremoniile de Absolvire UPB Ceremoniile de Absolvire UPB
Ceremoniile de Absolvire UPB
Engineering Days Engineering Days
Engineering Days